In definirea trigger-elor se folosesc două cuvinte rezervate MySQL, şi anume: OLD şi NEW.
Prin aceste două referinţe vă puteţi adresa la câmpurile din înregistrările care au fost sau urmează a fi procesate.
Astfel la o inserare în baza de date NEW va conţine toate câmpurile din înregistrarea pentru care a fost declanşat acel trigger, pe când la un trigger pe o instrucţiune UPDATE, în OLD veţi găsi toate informaţiile legate de înregistrarea ce a fost modificată.
Trigger-ii ajută la creşterea gradului de automatizare a unor procese, pot fi folosiţi foarte bine la logarea de date sau informaţii, ori folosit la crearea datelor de audit.
Nu în ultimul rând pot fi folosiţi şi la aplicarea unor restricţii suplimentare asupra operaţiunilor făcute asupra bazelor de date.
MySQL nu dispune de posibilitatea de a opri temporar triger-i asociat unei tabele, spre deosebire de MS SQL care poate dezactiva temporar trigger-ii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu